Interact Mediaș

Note de subsol nu sunt doar acele rânduri mici de la finalul unei partituri sau pagini. Sunt detaliile care contează cel mai mult, emoțiile nerostite, amintirile care dau sens muzicii și oamenii care nu cer aplauze, dar le merită din plin. În această serie, ne propunem să descoperim acești artiști și poveștile lor, să dăm glas acelui univers din spatele scenelor, unde magia începe înainte de toate.

Millenium e dovada că nu trebuie să fii cunoscut ca să fii remarcabil. Pasiunea, prietenia și un strop de improvizație pot pune bazele unui proiect muzical cu personalitate.

Acum că formalitățile au fost bifate, te invităm în culisele poveștii cu Adriana Mărginean (Adri), Teofil Avram (Theo), Diaimee Flentea (Die) și Augustin Salmen.

„Ne-am întâlnit prin noiembrie, în clasa a IX-a, la balul bobocilor de la CSNG. De acolo a pornit totul”, își amintește Adri, solista trupei. Numele „Millenium” nu a fost ales întâmplător. Theo a găsit un tricou vechi în dulap, cu logo-ul unei trupe în care cântase fratele său mai mare. Inspirat, a început să sape prin amintirile digitale ale acestuia și a găsit clipuri vechi. „Mi-am zis că și eu vreau să fac asta”, spune el cu un zâmbet nostalgic.

Repetă constant, săptămânal, fără excepție. Fără scuze, fără pauze de confort. Chiar și când nu au concerte, se întâlnesc. Pentru că au înțeles ceva ce mulți uită: nu trebuie să aștepți scena ca să fii artist.

Când se adună, nu e vorba doar de muzică. E o conexiune între oameni care vorbesc aceeași limbă, chiar și când nu spun nimic. „Pe scenă, nu ne corectăm. Ne prindem din priviri. Avem un fel de limbaj propriu”, zic ei cu un râs complice.

Repertoriul Millenium e ales cu grijă, dar și cu multă libertate. Îmbină ce le place lor cu ce rezonează la public, în special la cei tineri. Totuși, o piesă a devenit semnătură: „Ziua vrăjitoarelor” de la Cargo. „A pornit de la o repetiție random cu un fost coleg, și a rămas cumva piesa noastră de suflet. De obicei, e finalul concertelor. Publicul o cere mereu”, ne povestesc ei. 

Pentru concertul de sâmbătă, băieții păstrează suspansul. „Repertoriul este mereu o surpriză. Dar va fi axat pe blues”, dezvăluie, totuși, Adri.

Visurile lor muzicale merg departe. Își doresc o colaborare cu Dirty Shirt, Rammstein și Slipknot.

Pentru concertul care urmează, așteptările sunt pe măsură. „Să nu se ia curentul!”, glumește Augustin, dar și „să avem public care să aprecieze genul și, desigur, să ne iasă bine piesele.”

Chimia lor pe scenă este parte din farmecul Millenium. „Numai din priviri și gesturi. Pe scenă nu ai cum să oprești totul și să zici ‘Ai greșit nota’. Comunicăm telepatic. Avem un neuron comun și prin el funcționează totul.”

Când vine vorba despre viitor, nimeni nu face planuri prea ferme. „E doar o pasiune, momentan. Dar cine știe? Poate peste câțiva ani ne reîntâlnim”, spune Adri. Sunt tineri, încă în clasele a IX-a și a X-a, iar accentul e pus pe prezent.

Millenium e despre curajul de a porni ceva fără să știi exact unde duce. Despre a repeta nu doar până iese bine, ci până simți că e „al tău”. Despre a construi un sound care nu copiază, ci exprimă.

Nu vor să fie numiți „cei mai buni”. Vor să fie ei. Și poate tocmai de-asta, ajung fix acolo unde trebuie: în mințile și inimile celor care îi ascultă.

Millenium închide cercul. Nu pentru că sunt cei mai vechi din line-up sau pentru că au bifat cele mai multe repetiții. Ci pentru că, într-un fel, întruchipează exact ce am căutat în fiecare poveste din Note de subsol: sinceritate, pasiune, imperfecțiune frumoasă și un fel de magie care nu se învață, doar se trăiește.

Aceasta e ultima notă de subsol din seria noastră. Dar pe scenă, abia acum începe cu adevărat povestea.

Toate vocile, emoțiile și sunetele pe care le-am ascultat în tihnă aici, între cuvinte, vor prinde formă live, într-un singur concert, într-un singur spațiu, într-o singură seară.

Ne vedem sâmbătă, la Oldies but Goldies. Fii acolo. Nu doar ca să aplauzi. Ci ca să simți.