Interact Mediaș

Note de subsol nu sunt doar acele rânduri mici de la finalul unei partituri sau pagini. Sunt detaliile care contează cel mai mult, emoțiile nerostite, amintirile care dau sens muzicii și oamenii care nu cer aplauze, dar le merită din plin. În această serie, ne propunem să descoperim acești artiști și poveștile lor, să dăm glas acelui univers din spatele scenelor, unde magia începe înainte de toate. 

Acum câteva zile am avut oportunitatea de a sta de vorbă cu trupa nou înființată a Mediașului, Scraps. Am vizitat micul lor „studio”, în care ideile devin realitate, sau, așa cum au spus artiștii noștri: „un proiect Canva și o întâlnire în CDI”.

Am înțeles rapid, din zâmbetele lor și din posterele lipite pe pereți, că muzica face mai mult decât să se audă: ea transformă, unește, vindecă. A fost o întâlnire plină de umor și căldură, în care am simțit, mai ales, emoția sinceră a celor care urmează să urce pentru prima oară pe scenă la un concert de muzică veche, cu oameni noi (mai mult sau mai puțin).

Acum că formalitățile au fost bifate, te invităm în culisele poveștii cu Patrick Ungar, Răzvan Borza, Vlad Lianca și Tudor Benescu.

Sunt patru tineri care nu s-au cunoscut întâmplător. Sunt patru povești care se intersectează într-un moment definitoriu. Cu umor, cu maturitate surprinzătoare, dar mai ales cu sinceritate. Și exact ca o notă de subsol, Scraps adaugă ceea ce textul principal uită uneori: emoție, adevăr, detalii care dau profunzime. Nu știm încă unde îi va duce muzica. Dar știm sigur că orice ar face, o vor face cu sufletul.

Nimeni nu a plănuit Scraps. Sau cel puțin nu pe hârtie. A fost una dintre acele idei care apar într-un moment banal și capătă contur într-un CDI, cu un proiect în Canva și mult entuziasm. „Foarte random”, așa cum au spus chiar ei. Dar poate că tocmai spontaneitatea e semnul clar că ceva merită făcut. Patrick i-a adunat pe ceilalți fără să aibă un plan riguros. Vlad, Răzvan și, mai târziu, Tudor s-au alăturat din dorința de a face muzică, de a experimenta, de a construi ceva împreună. Cineva a văzut o poveste pe Instagram, altcineva cânta deja la chitară… și restul e început de istorie. Într-un mod aproape poetic, toți membrii trupei s-au regăsit unii pe alții în jurul pasiunii comune: muzica. Nu a fost nevoie de audiții, ci doar de curajul de a spune „hai să încercăm”.

Debutul lor va avea loc la festivalul Oldies but Goldies. „E singurul concert de coveruri pe care vrem să-l facem. După asta, vrem să scriem muzică proprie”, spun băieții. Primul lor contact cu scena e, cumva, și ultima lor oprire în zona reinterpretărilor. Urmează drumul originalității.

Studioul lor e improvizat, modest și tocmai de aceea plin de farmec. Pereții abia încep să prindă personalitate, tapetați cu postere aduse de acasă, rafturi umplute cu suveniruri din toate colțurile lumii, cabluri întinse pe sub mese, instrumente îngrămădite. „Canapeaua pe care stați am adus-o ieri”, spun ei râzând, și în clipa aceea simți că ai intrat într-un spațiu viu. E un haos familiar, care nu poate fi mimat. E începutul, în toată splendoarea lui: cozy, sincer, imperfect.

„Cine ne-a susținut? De departe, familia.” Tudor îl menționează cu recunoștință pe tatăl său, care l-a susținut cu echipamente, lecții, încurajări, Răzvan pe profesorul său, şi poate că cel mai frumos concluzionează Vlad: „Când faci parte dintr-o comunitate strânsă, suportul e inevitabil. Prietenia creează sprijin.”

Privind înapoi, toți au avut momente în care au vrut să renunțe. Epuizarea, frustrarea că lucrurile nu ies, lipsa timpului sau pur și simplu o stare de „nu mai pot”. Dar în ciuda acestor obstacole, fiecare a ales să continue.

„Mi-a fost silă să mai pun mâna pe bas”, povestește Răzvan. „Burnout!” – Tudor a avut dificultăți în a învăța să țină ritmul. Patrick și Vlad au simțit și ei de multe ori că nu are rost să continue. Dar ceva i-a făcut să meargă mai departe, fie o piesă bună care s-a legat la fix, fie un prieten care i-a încurajat. „E greu să renunți la ceva ce ai în sânge”, spune unul dintre ei. Și poate asta e cea mai sinceră definiție a pasiunii.

Până la festival, mai avem un singur articol programat, cu trupa Millenium, veteranii noștri, și apoi urmează momentul în care toate aceste fire, povești și energii se vor întâlni pe aceeași scenă.

Așa că rămâi pe recepție. Mai urmează o ultimă notă de subsol. Și promitem că va suna bine.